FERMA ANIMALELOR, SPECTACOL CU CÂNTEC, în care MARIAN PÎRVULESCU are un rol porcos şi suflă un pic la tubă alături de IOAN CODREA care joacă un câine şi mai multe roluri mici pe lângă care suflă şi în saxofon. CHRISTINE CIZMAŞ este o vacă care cântă la acordeon iar ANDREI RACOLŢA bagă la chitară şi la bass şi mai e şi măgar, CARI TIBOR cântă la pianină electrică si e un pic corb iar OVIDIU MIHĂIŢĂ bate la tobe şi e cabalin.

CARI TIBOR este compozitorul tuturor cântecelor în afară de Politica şi S-a Schimbat Sistemul care aparţin trupei de punk-rock HAOS. Sunetul din timpul spectacolului este asigurat de Consonance Studio. Afişul spectacolului a fost făcut de caricaturistul ION BARBU, iar la el a mai lucrat şi VLAD BIDIVIU, pentru unii Portocală. La lumini stă NORBERT LOVASZ care face şi regia tehnică. Adaptarea după romanul lui GEORGE ORWELL, textele cântecelor şi înscenarea le-a făcut OVIDIU MIHĂIŢĂ.

Lista cântecelor

1. Prolog în Cocină
2. Şoapta
3. Revoluţia Inutilă
4. Imnul Animalelor
5. Am avut un Vis
6. Pomana Porcului Talk-show
7. Politica
8. Gostatul
9. Statuia
10. Tovarăşe Napoleon
11. Legile
12. S-a Schimbat Sistemul
13. Muntele de Zahăr
14. Investitorii Primăverii
15. Banda Rulantă
16. Foame Mare
17. Moara
18. Am să Muncesc mai Mult
19. Abatorul
20. Mă Doare la Pateu
21. Epilog-Exerciţiu Zilnic Pentru Condiţia Fizică Umană

• Acţionează:

  • Christine Cizmaş
  • Ovidiu Mihăiţă

• Text:

  • Daniil Harms

• Lumini:

  • Ioan Codrea

• Muzica de scenă:

  • Cari Tibor

• Înscenarea:

  • Ovidiu Mihăiţă

POVESTE DE AMOR CU FINAL NEFERICIT

În viaţa de după dragoste nu mai există nimic.

De aceea acest spectacol nu mai are nici o prezentare. Poate că aşa vom avea, măcar pentru o secundă, conştiinţa faptului de a nu mai avea nimic.

• Acţionează:

  • IOAN CODREA
  • CHRISTINE CIZMAŞ
  • MARIAN PÎRVULESCU
  • VICTOR DRAGOŞ
  • ANDREEA WOLFER

• Înscenarea:

  • Ovidiu Mihăiţă

Câte ceva despre DIABOLUS EX MACHINA: (în varianta cu liniuţe)

• se bazează pe un scenariu propriu;
• textele au fost improvizate şi scrise de către actori;
• nu există maşinişti sau personal tehnic, schimbările de decor, eclerajul etc, fiind realizate de actori;
• este un spectacolul despre puterea visului în contrast cu puterea realităţii crude;
• acţiunea spectacolului se petrece în vestiarul unei unităţi de igienă, unde lucrează 4 angajaţi şi un şef;
• după cum exemplifică şi titlul spectacolului, răul intervine de nenumărate ori şi răstoarnă situaţii întregi în adevărate catastrofe la nivel personal şi emoţional;
• în acest spectacol se alternează preponderent două forme de expresie scenică, cea verbală şi cea non – verbală;
• durata spectacolului este de 60 min;

DIABOLUS EX MACHINA versus DEUS EX MACHINA (în varianta legată)
Diabolus Ex Machina se bazează pe un scenariu compus în timpul repetiţiilor şi pe lângă textele improvizate de actori, conţine fragmente din Pescăruşul de A.P.Cehov şi poezia lui Nae Smirnoff, Albatrosul. Spectacolul spune povestea răului care intervine într-un mod neaşteptat, în momente cheie, de decizie, răsturnând bunul mers al lucrurilor, reuşind să distrugă speranţe, idealuri, vise. Răul prezentat în spectacol nu acţionează din exterior, vine din mintea personajelor şi pune în permanenţă piedici visurilor, de unde se naşte FRICA şi ABANDONUL.

• Acţionează:

  • Christine Cizmaş
  • Marian Pîrvulescu
  • Ioan Codrea

• Text:

  • Matei Vişniec

• Obiecte de scenă:

  • Tudor Bodiciu

• Lumini:

  • Norbert Lovasz

• Înscenarea:

  • Ovidiu Mihăiţă

CINE SE SIMTE UN PIC SECURIST, SĂ RIDICE O MÂNĂ SUS!

În urmă cu 9 ani pe vremea inocenţei mele, primisem pe sub mână nişte coli ministeriale dactilografiate cu ceea ce pe atunci se intitula,”Voci în lumina orbitoare”, titlul de variantă underground a textelor pe care astăzi le cunoaştem sub numele de “Teatru descompus”, foi volante ce purtau autograful lui Matei Vişniec.

Am recitit colile ministeriale de multe ori în toţi aceşti 9 ani şi la fiecare recitire, îmi reîntăream convingerea că nu am în faţă doar o scriitură modulară, ci că toate acele mici scene, converg într-un fel sau altul spre un scenariu unitar care are nevoie doar de a fi recompus şi repliat pe o temă ce ţine de o frământare socială majoră, cel mai probabil una post-totalitară sau post-belică, a unui război urban tacit, soldat cu mutaţii grave la nivel de cortex. Am propus textul celor trei actori şi împreună ne-am oferit un timp de repetiţii îndelungat, fără să stabilim o dată a premierei, repetiţii care au durat din octombrie până în februarie, timp în care am făcut cunoştinţă cu toate orătăniile şi lichelele totalitare, am descoperit fricile şi spaimele părinţilor noştri, am compătimit toţi anxioşii şi nevoiaşii mental şi am detestat toţi peceriştii benevoli, am descoperit urme de tovarăşi până şi în noi şi am văzut că România este totuşi încă o ţară curată, cel puţin la nivelul creierului. El este mereu proaspăt spălat. Acum ne place să-l dăm cu balsamul post-traumatic cules din creuzetul democraţiei, balsamul vremii, care nu face decât să-i confere moliciunea necesară unui somn al naţiunii lin şi îndelungat, lipsit de coşmaruri. Pe ele le visăm acum ziua, cu ochii larg mijiţi în timp ce ne zbatem pentru necesarul zilnic de dulciuri cotidiene care să ne ţină la adăpost de cenuşa nestrânsă a trecutului.

Lupta noastră este una a demascării prin râs, apanajul generaţiei post-orice, turnăm turnătorii cu zâmbetul pe buze, suntem gata de orice denunţ, numai dacă se poate face printr-un simplu denunţ şi ne mulţumim să înţelegem trecutul prin ochii blânzi ai parinţilor noştri.
Nu mai şoptim, dar încă vorbim cu gura întredeschisă.
Multe voci mici fac totuşi o tăcere mare.
Să vină vindecarea noastră doar atunci când vom fi răguşiţi?

Matei Vişniec feb.2008, mesaj din partea dramaturgului pentru AUǍLEU TEATRU DE GARAJ ŞI CURTE

„Dragii mei,
Mă bucur să vă ştiu tineri şi interesaţi de teatrul meu. Succesul unei piese de teatru nu vine automat din faptul că e jucată, ci din faptul că e re-jucată. Şi nu vine din faptul că e re-jucată de actorii aceleiaşi generaţii, ci din faptul că e re-jucată de actori tineri. Faptul că voi descoperiţi în textele mele scrise acum 15 ani lucruri care vă incită, care vă interesează, care vă solicită energiile, este o dovadă pentru mine că nu am muncit degeaba, că nu mi-am făcut iluzii inutile. Mă bucur şi din cauza faptului că aţi ieşit din spaţiile convenţionale ale teatrului şi că încercaţi să înnobilaţi cu mesajul teatral locuri lipsite de fapt de personalitate artistică … Teatrul trebuie dus peste tot, nici un loc din această lume nu este lipsit de demnitate scenică.”

• Acţionează:

  • Christine Cizmaş
  • Marian Pîrvulescu
  • Ande Grigoraş
  • Victor Dragoş
  • Ioan Codrea

• Text:

  • Ludmila Razumovskaia

• Înscenarea:

  • Ovidiu Mihăiţă

DRAGĂ ELENA este pentru: corigenţi, repetenţi, exmatriculaţi, restanţieri, blatişti, visători, profesori, miserupişti, răzvrătiţi, marginalizaţi, aiuriţi, neajutoraţi, rătăciţi, săraci, neîndreptăţiţi, simplii mincinoşi, rebeli, inconştienţi, luminaţi, ipocriţi sau demagogi, leneşi, semizei, pofticioşi, orbi, paraziţi, inovatori, păcătoşi şi de asemenea pentru toţi cei neenumeraţi.

Este un spectacol cu: minciuni, nedreptăţi, lacrimi, zâmbete false, râsete, alcool, nebunie, dragoste, viol, tineri, vise, ameninţări, subterfugii, implorări, răutăţi, urlete, reproşuri, acuzaţii, scuze, speranţe, amintiri, calomnii, romanţe, opinii, mărturii, colegialităţi, trădări, supărări, îmbufnări, furie, mofturi, glume, dans, suspiciuni, tânguieli, dulcegării, copilării, jocuri, ameţeli, dureri, pasiune, moralitate, acuze, smerenie, blasfemie, sinucideri, foc, flori moarte, vălău, bale, sudoare sau transpiraţie, zorzoane, şoapte, suspine, recompense, comisii, discriminări, cinste, statul drept şi cinstit, convingeri, bufonerii, cretinism, şantaj, coşmar, conştiinţă, măritiş, percheziţii, demisii, pariuri, salvare, instigări, catrafuse, hârtii, ciocolată, sfânta scriptură şi alte substantive care put a viaţă.