Un spectacol fără decor, muzică, efecte, costume, fum, figuraţie dar la care în schimb se râde. Postura în care sunt puşi artiştii, atunci când trebuie să îşi descrie operele, este ca aceea în care mamele spun despre copiii lor că sunt cei mai frumoşi din lume. Ar fi ilar să ne lăudăm singuri spectacolele. Nu, [...]

Armand Iftode: poetul, un comisar

Andreea Wolfer: ţăranca

Christine Cizmaş: proprietăreasa, un comisar, crainica radio, un boschetar, vânzătoarea bătrână, un spectator întârziat, un critic literar, angajatoarea, curatorul din muzeu, o fată pe plajă, rusoaica, epilogul

Ioan Codrea: taximetristul, poştaşul, cioara, un miliţian, un crainic radio, un preot, un comisar, un gunoier, un copil, angajatorul, Dalai-Lama, un taliban

Noaptea Furtunoasă nu mai are nevoie de nicio prezentare. Toţi aceia care se constituie într-un eventual public de teatru, cunosc deja toate formulele şi combinaţiile de Miţe, Nea Ianci, Coni ş.a.m.d.

AUĂLEU aduce în arenă CIRCUS MUNDI prezentat de actori, circari, muzicieni şi saltimbanci precum Christine, Andrea, Codi, Ionuţ, Victor, Costi, Armand, Cari, Tunde şi Ovidiu, în care veţi putea vedea numere senzaţionale, precum ÎMBLÂNZIREA DE FEMEI, DRESURA DE BĂRBAŢI, PARADA MORAVURILOR OMENEŞTI, FREAK SHOW – UL, HOCUS POCUS – URI şi multe alte nemernicii….

Ferma Animalelor, satiră în care Marian Pârvulescu are un rol porcos alături de Ioan Codrea care este comper, joacă un canin şi mai multe roluri mici, Andrei Racolţa e un măgar cum vezi mai rar, Christine Cizmas o văcuţă drăguţă, Cari Tibor are un rolişor de corb orb, iar Ovidiu Mihăiţă e cabalin.

POVESTE DE AMOR CU FINAL NEFERICIT În viaţa de după dragoste nu mai există nimic. De aceea acest spectacol nu mai are nici o prezentare. Poate că aşa vom avea, măcar pentru o secundă, conştiinţa faptului de a nu mai avea nimic.

ARTA PÂRŢULUI, Conferinţa Daliniană a contelui De La Trompette, este un one man show, pe texte din “Jurnalul unui Geniu” de Salvador Dali, dramatizarea, muzica, interpretarea aparţinând lui Kocsardi Levente.

Diabolus Ex Machina se bazează pe un scenariu compus în timpul repetiţiilor şi pe lângă textele improvizate de actori, conţine fragmente din Pescăruşul de A.P.Cehov şi poezia lui Nae Smirnoff, Albatrosul. Spectacolul spune povestea răului care intervine într-un mod neaşteptat, în momente cheie, de decizie, răsturnând bunul mers al lucrurilor, reuşind să distrugă speranţe, idealuri, vise. Răul prezentat în spectacol nu acţionează din exterior, vine din mintea personajelor şi pune în permanenţă piedici visurilor, de unde se naşte FRICA şi ABANDONUL.

DRAGĂ ELENA este pentru: corigenţi, repetenţi, exmatriculaţi, restanţieri, blatişti, visători, profesori, miserupişti, răzvrătiţi, marginalizaţi, aiuriţi, neajutoraţi, rătăciţi, săraci, neîndreptăţiţi, simplii mincinoşi, rebeli, inconştienţi, luminaţi, ipocriţi sau demagogi, leneşi, semizei, pofticioşi, orbi, paraziţi, inovatori, păcătoşi şi de asemenea pentru toţi cei neenumeraţi.

Am lăsat la o parte problemele curente ale omenirii de care teatrul se ocupă în prezent şi am aruncat un ochi în gradina noastră pentru că teatrul însuşi se regăseşte mereu într-o continuă criză de personalitate şi niciodată nu pare că în privinţa lui lucrurile sunt limpezi. Cum mereu există îndoieli şi frustrări în ceea ce priveşte natura existenţei sale, se cuvine deci, ca din când în când şi din gând în gând să operăm câte o introspecţie asupra artei noastre.

Măscăriciul – actor, măscăriciul rege sau saltimbancul metafizic pare că deţine toate atributele omului de geniu prin puterea neîngrădită a imaginaţiei şi gândirea poate mult prea liberă care parcă face salturi din trapez în trapez pe deasupra unui gol care nu este altceva decât necunoaşterea, în care alege să se arunce legat la ochi, convins fiind că puterea pe care o deţine nu-l poate decât ajuta să străbată orizonturile largi pe care le întrevede.

Am ales să imaginăm un tiran vedetă care îşi pune numele pe toate gardurile. Am insistat să nu îl plasăm pe Ubu într-o epocă trecută sau viitoare. Atemporalitatea lui Ubu şi perpetuarea sa, îl fac să aparţină tuturor timpurilor şi îi dau şansa să traverseze glorios istoria. Astfel, Ubu nu aparţine unui singur timp ci tuturor timpurilor.

Am ales să arătăm prin imagini şi să nu exprimăm în cuvinte ceea ce trăiesc personajele. Povestea spectacol înfăţişează o zi sau o viaţă. Derularea unei zile corespunde etapelor vieţii: trezirea este naşterea, dimineaţa este copilăria, amiaza este adolescenţa, după – amiaza este maturitatea, seara este bătrâneţea iar noaptea şi somnul sunt moartea.

În urmă cu 9 ani pe vremea inocenţei mele, primisem pe sub mână nişte coli ministeriale dactilografiate cu ceea ce pe atunci se intitula,”Voci în lumina orbitoare”, titlul de variantă underground a textelor pe care astăzi le cunoaştem sub numele de “Teatru descompus”, foi volante ce purtau autograful lui Matei Vişniec.

POVESTE DE AMOR CU FINAL NEFERICIT În viaţa de după dragoste nu mai există nimic. De aceea acest spectacol nu mai are nici o prezentare. Poate că aşa vom avea, măcar pentru o secundă, conştiinţa faptului de a nu mai avea nimic.