Ubu Rege
Ubu, poporul te iubeşte!
Într-o ţară în care babele încă se mai feresc pe trotuare de biciclişti, se naşte omul nou. Această specie îşi ţine spatele drept şi puţine lucruri reuşesc să îl mai sperie.
În acelaşi timp, istoria ne lasă moştenire o specie de care umanitatea nu avea nevoie. Ştiinţa nu a descoperit-o încă, în schimb, teatrul prin vocea lui Jarry l-a numit Ubu. Ubu nu aparţine deloc unei specii rare. Poate fi văzut cum zâmbeşte din spatele ecranelor, de la etaje înalte, din fotolii confortabile, din poziţii înalte, de la amvoane şi tribune. Masca acestui Ubu, se potriveşte cel mai bine peste chipuri de barosani, afacerişti, şefi, mahări, directori, conducători, leaderi politici, magnaţi, preşedinţi şi peste mutra oricărei lichele, în general. Masca lui Ubu le vine ca o mănuşă tuturor celor care operează cu mănuşi.
Am ales să imaginăm un tiran vedetă care îşi pune numele pe toate gardurile. Am insistat să nu îl plasăm pe Ubu într-o epocă trecută sau viitoare. Atemporalitatea lui Ubu şi perpetuarea sa, îl fac să aparţină tuturor timpurilor şi îi dau şansa să traverseze glorios istoria. Astfel, Ubu nu aparţine unui singur timp ci tuturor timpurilor. E prezent la toate evenimentele majore ale istoriei, oriunde se coace o revoluţie, un război, o crimă sau unde se împarte o hartă, Ubu e nelipsit. Ubu are ceafă lată şi burtă mare. Dragostea trece într-adevăr prin stomac pentru că până şi Ubu dă dovadă de iubire. El iubeşte puterea. Iubirea lui însă, îl înnebuneşte, fiindcă e nebun de nebunia celor mici deveniţi peste noapte mari.
Ubu sunt toţi. De la vecinul care fură ghivece cu flori de pe casa scării, ca mâine să îşi deschidă florărie şi până la toţi cei care visează la o statuie proprie. Ubu sunt toţi cei care îşi doresc statuie.
Nouă celorlalţi, nu ne rămâne decât să dresăm porumbeii precum şi celelalte păsări ale cerului să împroaşte cu rahat peste trista amintire a celor ce ne asupresc.
Vivat domnu’ Ubu!
